Archive for פברואר, 2008

Scrisoarea Domnului Vili Rupa din Hunedoara

02/27/2008

"VRAU SA SCHIMB CODUL PENAL SI DE PROCEDURA PENALA DUPA CEL DIN OLANDA SAU DIN SUEDIA"

PERSECUTAT SI TORTURAT DE POLITIA SI JUSTITIA DIN HUNEDOARA

AM FOST ARESTAT FARA PROBE, AM FOST BATUT DE SAREA SANGE DIN MINE CA DIN ROBINET, AM FOST LEGAT IN LANTURI LA MAINI SI PICIOARE SI O BARA DE FIER LEGATE DE LANTURI TIMP DE 81 DE NOPTI, NU AVEAM DREPTUL SA FAC UN DUS, CAND MERGEAM LA WC, COLEGI DE CELULA MA STERGEAU LA FUND, PENTRU CA EU NU PUTEAM CA AVEAM MAINILE LEGATE DE LANTURI SI CATUSE, N-AM MANCAT NIMIC ZECE ZILE NUMAI APA AM BAUT, SI ACUM MA JUDEC LA CEDO UNDE CEREREA MEA A FOST ADMISA, CRED CA DUPA CAT AM FOST SUPUS TORTURII SI MAI MULT AM FOST AMENINTAT CA O SA FIU INPUSCAT SI ARUNCAT IN BARAJ CA MANCARE PENTRU PESTI DE CATRE COLONELUL COZMA DE LA POLITIA DEVA, AM DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL INTRUN STAT DEMOCRAT.

CU RESPECT VILI RUPA DIN HUNEDOARA TEL.0721758747

PS.CREDETI CA ESTE NORMAL.VREAU SA FAC UN FILM DESPRE ACEST CAZ."

Acest e-mail primit astazi dovedeste faptul ca exista cazuri foarte grave ce necesita atentie din partea justitiei; am ales sa public aceasta scrisoare si sper ca autoritatile competente sa se sesizeze si sa ia masuri deoarece sunt sigur ca urmaresc acest blog.

Deputat

NATI MEIR

Adresa catre PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

02/19/2008

Dupa cum am promis, astazi la orele 14:00 voi inainta o adresa catre PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE in care am expus tot ceea ce am constatat si sper ca institutiile abilitate vor verifica situatia detinutilor din Penitenciarul Vaslui si problemele cu care se confrunta acolo.

"C A T R E ,
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE
CASATIE SI JUSTITIE

Procurorului General doamnei
LAURA CODRUTA KOVESI

In ziua de 14.02 2008 am primit o scrisoare adresata de un grup de detinuti de la Penticenciarul Vaslui, in care se mentioneaza mai multe fapte in care sunt implicate directorul, subinspectorul sef Poinescu Costel si directorul adjunct Pintilescu Romica.
In cursul zilei de 17.02.2008 m-am deplasat la Penitenciarul Vaslui si am vorbit cu mai multi detinuti printre care Ciolan Constantin , Apetrei Constantin, Calciu Cornel, Avadanei, Cristinel, Bordeianu, Aurel Varlan Mihai si altii. Acestia au evitat sa vorbeasca deschis despre cele mentionate in reclamatie.
Pe parcursul mandatului meu de deputat am fost in peste 30 penitenciare si pot sa precizez ca am reusit intr-o anumita masura sa inteleg mentalitatea si sa interpretez comportamentul unei persoane aflate in stare de detentie.
Am simtit din discutiile cu toti detinutii cu care am luat legatura ca adevarata stare de lucruri este alta fata de cea pe care o prezinta conducerea acestei unitati.
Mentionez ca o parte din cele aratate in scrisoare au fost semnalate in urma cu trei luni de un reporter al cotidianului “Obiectiv editia de Vaslui”
Ca urmare a acestui fapt va rog sa intreprindeti masurile necesare pentru a verifica cele semnalate in reclamatie.
In aceste conditii va inaintez scrisoare insotita de raportul nr. din 19.02.2008 inaintat domnului presedintelui Comisiei pentru drepturile omului culte si problemele minoritatilor nationale Nicolae Paun si articolele care au aparut in presa pe aceasta tema.

Cu stima ,
DEPUTAT
NATI MEIR "

Dezumanizarea (2)

02/18/2008

Vizita in Penitenciarul Vaslui

Am decis sa vizitez duminca Penitenciarul Vaslui ca urmare a unei scrisori primite din partea unui grup de detinuti incarcerati acolo. Nu mica mi-a fost mirarea vazand ca accesul ziaristilor a fost interzis si au fost nevoiti sa astepte in frig pana am terminat de constatat situatia detinutilor.
Odata intrat, m-am indreptat catre camera unde este incarcerat detinutul despre care este specificat ca s-a ranit la mana in urma unui accident, muncind in gospodaria personala a directorului adjunct al penitenciarului. Am cerut sa raman singur cu toti detinutii aflati in camera, si in jurul unei mese improvizate dintr-o cutie de carton le-am citit scrisoarea. Cand am terminat de citit i-am intrebat daca ei au scris-o, deoarece in ea este specificat faptul ca este trimisa de familiile celor inchisi acolo, sub protectia anonimatului, de frica repercursiunilor. Prin murmurul general creat au inceput sa se faca auzite acuze la adresa conducerii penitenciarului, conditiilor proaste, tratamentului preferential si lipsei celor mai elementare reguli de igiena. Strigatele furioase ce promiteau ca imi vor reclama in scris toate neregulile ce se petrec acolo imi dovedeau faptul ca nu venisem degeaba. Mi s-a spus sa ma duc si la infirmerie pentru a vedea conditiile in care cei bolnavi sunt nevoiti sa traiasca.
Am ajuns in dreptul usii de metal ce fereca detinutii bolnavi si un puternic miros de mucegai m-a izbit atunci cand am intrat. Privirea mi-a cazut pe un batran paralizat in intregime ce era ajutat de un tanar detinut sa isi traga pantalonii pe el. L-am intrebat ce cauta acolo… mi-a raspuns ca a fost reincarcerat dupa ce fusese eliberat provizoriu din cauza paraliziei. Printre oamenii slabiti ce imi aratau mucegaiul de pe pereti si imi spuneau ca nu isi primesc mancarea de regim, am observat un alt batran ce se uita pierdut in jos. “Cati ani ai?” l-am intrebat. “84 de ani”…
Am vizitat multe puscarii…de ordinul zecilor; am ascultat si am vazut cum traiesc mii de detinuti…dar ca in acea zi de duminica parca nimic nu m-a impresionat mai mult ca imaginea acelor oameni incarcerati ce sunt nevoiti sa traiasca atat de inuman intr-o puscarie aflata in cadrul unei tari europene. Expresia chipurilor lor si vocile ce imi rasunau in cap, ca nu au conditii, ca sunt tratati ca niste animale, m-au urmarit pana inapoi, la Bucuresti.
Mi se pare corect ca cel vinovat sa isi ispaseasca pedeapsa, ca urmarea a faptei ce a comis-o. Ce nu mi se pare corect? Sa execute o alta sentinta pe langa cea pe care o are de facut: conditii mizere ce ii imbolnavesc, supraaglomerare si tratamentele inumane reclamate. Cum se poate reabilita social un om atunci cand are parte de un asemenea tratament, acolo unde ar trebui sa fie educat sa devina mai bun, mai intelegator cu ceilalti?!
Ca urmare a vizitei efectuate la Penitenciarul Vaslui, marti voi depune un raport la Parchetul General, doamnei Procuror Laura Codruta Kovesi, privitor la situatia ce am intalnit-o acolo si voi lasa institutiile abilitate sa continue ceea ce eu am inceput.

Deputat

Nati Meir

Scrisoarea detinutilor din Penitenciarul Vaslui

Dezumanizarea

02/12/2008

Primesc foarte multe scrisori de la detinutii aflati in penitenciare. Sunt incarcerati pentru fapte grave sau simple greseli, erori ce i-au costat libertatea. Au de infruntat probleme cu care un om obisnuit rar se intampla sa se intalneasca. Veti spune “acesta este pretul, merita sa fie inchisi pentru faptele lor.” Nu neg acest lucru dar ceea ce vreau sa aduc in discutie este un lucru elementar, o lege ce ne opreste sa devenim o societate guvernata de haos: “Drepturile Omului”. Inchis sau in libertate, omul are drepturi, legi ce ii permit sa convietuiasca intr-o societate organizata.Cel incarcerat este condamnat sa se lupte intr-un cerc vicios; oricare ar fi motivele pentru care intra in puscarie, el va trebui sa inceapa sa gandeasca asemeni colegilor, sa se manifeste la fel pentru a-si putea pastra un anumit statut social in comunitatea in care este nevoit sa convetuiasca. Am urmarit cu mult interes, atat in plenul Camerei Deputatilor cat si in mass-media, dezbaterile legate de Legea de infiintare a Politiei Animalelor (lege pe care am sustinut-o si votat-o).

In acelasi timp, primeam pe adresa mea scrisori din penitenciarele romanesti cu probleme greu de inchipuit, oameni ce nu isi mai pot ajuta copiii aflati in spitale, copii ce sunt la randul lor “stigmatizati” cu apelativul “copii de criminali” Ce vina au acesti copii? Conform carei legi platesc ei greselile parintilor lor? Cu ce drept sunt “incarcerati” social?In mass-media sunt prezentate cazuri de violenta asupra animalelor, stiri ce ne provoaca repulsie, ce genereaza ura asupra celor care chinuiesc si ucid animale. In acelasi timp, am observat un fenomen alarmat: datorita prezentarii excesive de crime interumane, populatia tarii a capatat “imunitate” asupra actelor de cruzime si uciderii comise in randul oamenilor.Astfel incepe dezumanizarea, victimele devin in mintea privitorului fiinte non-umane. Sub acest pretext, sentimentul de culpabilitate, de respingere a violentei, ce il avem din nastere, este “diluat”, ne este mult mai usor sa acceptam realitatea violenta in care traim.
Mai mult decat atat, am observat ca o alta ramura a dezumanizarii a luat amploare. Cea xenofoba, rasiala, ridicata in slavi, din pacate, chiar ce catre cei care ne reprezinta, formatorii de opinie. Moartea oamenilor a capatat sensuri dintre cele mai inimaginabile : oameni fara adapost mor de frig pe strazi, familii intregi sunt masacrate in atentate teroriste, dependentii de droguri au posibilitatea de a-si cumpara dozele de heroina chiar in centrele de dezintoxicare, copiii abandonati de catre familiile lor plecate sa lucreze in strainatate se spanzura, oamenilor aflati in penitenciare li se incalca cele mai elementare drepturi si exemplele pot continua. Dar ei nu sunt prezentati ca oameni, ei sunt denumiti ca fiind cersetori-betivi, irakieni, drogati, puscariasi. Nu! Ei sunt oameni, fiinte asemenea noua ce au acelasi drepturi la prezumtia de nevinovatie, la ajutor social, la compasiunea semenilor lor.
Ne este mai usor sa intoarcem capul cand trecem pe langa un cersetor daca este “tigan”, ne este mai usor sa privim drama unui copil daca acesta are parintele in puscarie; aceste fiinte nu mai sunt oameni, sunt “ciori”, “copii de criminali” sau “betivani”. Daca pentru o secunda ne-am opri sa incurajam un cersetor, daca pentru un minut am incerca sa purtam o discutie cu un fost puscarias despre viata ce a dus-o incarcerat, daca am reusi sa ne smulgem o vorba de alinare…poate ca lacrima din ochii lor ar fi un inceput, o speranta ca nu ne vom transforma in ceea ce acum ocrotim cu mai mult interes decat pe semenii nostri: animale.

Deputat
Nati Meir

Astept cu interes comentariile dumneavoastra.

Scrisoarea Doamnei Av. Luminiţa Brâncuşi

02/12/2008

Stimate Dle Deputat,

Îndrăznesc să vă deranjez cu căteva probleme şi, în special după ce am citit propunerea dv. legislativă legată de graţiere, care a fost respinsă definitiv.Nu ştiu în ce măsură alţii s-au gândit la pedepsele cu închisoarea aplicate pentru infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere. Cred că ar fi momentul să se facă o modificare în conţinutul Codului rutier cu privire la modalitatea de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate pentru infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere. Fac referire la infracţiunile pentru care se aplică pedeapsa cu închisoarea dar gradul lor de pericol social este foarte scăzut, nefiind în nici un caz vorba de fapte în urma cărora rezultă victime, cu toate că sunt şi situaţii în care, în urma unor evenimente rutiere grave, având ca rezultat decese sau vătămări corporale mai uşoare sau mai grave, pedepsele cu închisoarea au fost date cu suspendare (depinde de persoane implicată în eveniment). Este anormal, nu numai din punctul de vedere al gradului de pericol social scăzut al faptelor (altele decât cele arătate mai sus), ca cei ce se află în executarea pedepselor pentru infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere (beţie, conducere fără permis, conducerea unui autoturism neînmatriculat, etc.) să-şi execute pedepsele în penitenciare în camere cu câte 30 de persoane, condamnate pentru fapte grave şi cu ani mulţi de detenţie (omoruri, furturi, tâlhării, etc.). Mai mult, pentru astfel de persoane închisoarea nu corijează comportamente reprobabile ci mai mult, le amplifică şi, din punctul meu de vedere, executarea pedepsei privative de libertate ar trebui să aibă un caracter corecţional, de îndreptare, ceea ce nu se va putea niciodată atinge ca scop în astfel de condiţii. În plus, din banii contribuabilului acesta este întreţinut, lunar cheltuindu-se probabil aproximativ 1400 lei/deţinut fără ca cineva să se sesizeze. Este foarte posibil ca unele persoane aflate în astfel de situaţii să-şi piardă şi angajamentele de serviciu sau propriile afaceri. Nu cumva, ar fi mai indicat ca pentru cei ce se fac vinovaţi de astfel de evenimente rutiere sau eventual pentru alte infracţiuni ce pot fi apreciate ca având grad de pericol social este scăzut, să execute pedeapsa într-un alt mod decât în penitenciar? Poate echivalarea duratei executării mandatului cu muncă în folosul comunităţii şi poate chiar în cadrul Poliţiei rutiere va fi mult mai corecţional şi, mai mult, neafectând nici viaţa profesională şi de familie a unui astfel de condamnat.Pe lângă toate acestea atragem atenţia şi asupra enormităţii Ordinului MJ dat în aplicarea Legii nr.275 prin care deţinuţii sunt obligaţi să-şi cumpere produsele necesare din magazinul organizat de penitenciar şi nimeni nu ia nici o măsură în sensul verificării magazinelor organizate în penitenciare sub aspectul produselor vândute, a preţurilor acestora şi al duratei de valabilitate. Oare ce interese au stat la baza emiterii unui astfel de Ordin?Astfel, rog să aveţi în vedere mesajul meu, să-l analizaţi şi în cazul în care consideraţi că am dreptate să emiteţi o propunere legislativă în acest sens. Mai mult, problema legată de Ordinul MJ este foarte gravă şi tinde să îmbogăţească buzunarele unor persoane atâta vreme cât un control riguros nu există în privinţa celor arătate.
Cu stimă şi consideraţiune,Av. Luminiţa Brâncuşi