Dezumanizarea

Primesc foarte multe scrisori de la detinutii aflati in penitenciare. Sunt incarcerati pentru fapte grave sau simple greseli, erori ce i-au costat libertatea. Au de infruntat probleme cu care un om obisnuit rar se intampla sa se intalneasca. Veti spune “acesta este pretul, merita sa fie inchisi pentru faptele lor.” Nu neg acest lucru dar ceea ce vreau sa aduc in discutie este un lucru elementar, o lege ce ne opreste sa devenim o societate guvernata de haos: “Drepturile Omului”. Inchis sau in libertate, omul are drepturi, legi ce ii permit sa convietuiasca intr-o societate organizata.Cel incarcerat este condamnat sa se lupte intr-un cerc vicios; oricare ar fi motivele pentru care intra in puscarie, el va trebui sa inceapa sa gandeasca asemeni colegilor, sa se manifeste la fel pentru a-si putea pastra un anumit statut social in comunitatea in care este nevoit sa convetuiasca. Am urmarit cu mult interes, atat in plenul Camerei Deputatilor cat si in mass-media, dezbaterile legate de Legea de infiintare a Politiei Animalelor (lege pe care am sustinut-o si votat-o).

In acelasi timp, primeam pe adresa mea scrisori din penitenciarele romanesti cu probleme greu de inchipuit, oameni ce nu isi mai pot ajuta copiii aflati in spitale, copii ce sunt la randul lor “stigmatizati” cu apelativul “copii de criminali” Ce vina au acesti copii? Conform carei legi platesc ei greselile parintilor lor? Cu ce drept sunt “incarcerati” social?In mass-media sunt prezentate cazuri de violenta asupra animalelor, stiri ce ne provoaca repulsie, ce genereaza ura asupra celor care chinuiesc si ucid animale. In acelasi timp, am observat un fenomen alarmat: datorita prezentarii excesive de crime interumane, populatia tarii a capatat “imunitate” asupra actelor de cruzime si uciderii comise in randul oamenilor.Astfel incepe dezumanizarea, victimele devin in mintea privitorului fiinte non-umane. Sub acest pretext, sentimentul de culpabilitate, de respingere a violentei, ce il avem din nastere, este “diluat”, ne este mult mai usor sa acceptam realitatea violenta in care traim.

Mai mult decat atat, am observat ca o alta ramura a dezumanizarii a luat amploare. Cea xenofoba, rasiala, ridicata in slavi, din pacate, chiar ce catre cei care ne reprezinta, formatorii de opinie. Moartea oamenilor a capatat sensuri dintre cele mai inimaginabile : oameni fara adapost mor de frig pe strazi, familii intregi sunt masacrate in atentate teroriste, dependentii de droguri au posibilitatea de a-si cumpara dozele de heroina chiar in centrele de dezintoxicare, copiii abandonati de catre familiile lor plecate sa lucreze in strainatate se spanzura, oamenilor aflati in penitenciare li se incalca cele mai elementare drepturi si exemplele pot continua. Dar ei nu sunt prezentati ca oameni, ei sunt denumiti ca fiind cersetori-betivi, irakieni, drogati, puscariasi. Nu! Ei sunt oameni, fiinte asemenea noua ce au acelasi drepturi la prezumtia de nevinovatie, la ajutor social, la compasiunea semenilor lor.

Ne este mai usor sa intoarcem capul cand trecem pe langa un cersetor daca este “tigan”, ne este mai usor sa privim drama unui copil daca acesta are parintele in puscarie; aceste fiinte nu mai sunt oameni, sunt “ciori”, “copii de criminali” sau “betivani”. Daca pentru o secunda ne-am opri sa incurajam un cersetor, daca pentru un minut am incerca sa purtam o discutie cu un fost puscarias despre viata ce a dus-o incarcerat, daca am reusi sa ne smulgem o vorba de alinare…poate ca lacrima din ochii lor ar fi un inceput, o speranta ca nu ne vom transforma in ceea ce acum ocrotim cu mai mult interes decat pe semenii nostri: animale.

Deputat

Nati Meir

Astept cu interes comentariile dumneavoastra.

תגים: lege