Dezumanizarea (2)

Vizita in Penitenciarul Vaslui

Am decis sa vizitez duminca Penitenciarul Vaslui ca urmare a unei scrisori primite din partea unui grup de detinuti incarcerati acolo. Nu mica mi-a fost mirarea vazand ca accesul ziaristilor a fost interzis si au fost nevoiti sa astepte in frig pana am terminat de constatat situatia detinutilor.
Odata intrat, m-am indreptat catre camera unde este incarcerat detinutul despre care este specificat ca s-a ranit la mana in urma unui accident, muncind in gospodaria personala a directorului adjunct al penitenciarului. Am cerut sa raman singur cu toti detinutii aflati in camera, si in jurul unei mese improvizate dintr-o cutie de carton le-am citit scrisoarea. Cand am terminat de citit i-am intrebat daca ei au scris-o, deoarece in ea este specificat faptul ca este trimisa de familiile celor inchisi acolo, sub protectia anonimatului, de frica repercursiunilor. Prin murmurul general creat au inceput sa se faca auzite acuze la adresa conducerii penitenciarului, conditiilor proaste, tratamentului preferential si lipsei celor mai elementare reguli de igiena. Strigatele furioase ce promiteau ca imi vor reclama in scris toate neregulile ce se petrec acolo imi dovedeau faptul ca nu venisem degeaba. Mi s-a spus sa ma duc si la infirmerie pentru a vedea conditiile in care cei bolnavi sunt nevoiti sa traiasca.
Am ajuns in dreptul usii de metal ce fereca detinutii bolnavi si un puternic miros de mucegai m-a izbit atunci cand am intrat. Privirea mi-a cazut pe un batran paralizat in intregime ce era ajutat de un tanar detinut sa isi traga pantalonii pe el. L-am intrebat ce cauta acolo… mi-a raspuns ca a fost reincarcerat dupa ce fusese eliberat provizoriu din cauza paraliziei. Printre oamenii slabiti ce imi aratau mucegaiul de pe pereti si imi spuneau ca nu isi primesc mancarea de regim, am observat un alt batran ce se uita pierdut in jos. “Cati ani ai?” l-am intrebat. “84 de ani”…
Am vizitat multe puscarii…de ordinul zecilor; am ascultat si am vazut cum traiesc mii de detinuti…dar ca in acea zi de duminica parca nimic nu m-a impresionat mai mult ca imaginea acelor oameni incarcerati ce sunt nevoiti sa traiasca atat de inuman intr-o puscarie aflata in cadrul unei tari europene. Expresia chipurilor lor si vocile ce imi rasunau in cap, ca nu au conditii, ca sunt tratati ca niste animale, m-au urmarit pana inapoi, la Bucuresti.
Mi se pare corect ca cel vinovat sa isi ispaseasca pedeapsa, ca urmarea a faptei ce a comis-o. Ce nu mi se pare corect? Sa execute o alta sentinta pe langa cea pe care o are de facut: conditii mizere ce ii imbolnavesc, supraaglomerare si tratamentele inumane reclamate. Cum se poate reabilita social un om atunci cand are parte de un asemenea tratament, acolo unde ar trebui sa fie educat sa devina mai bun, mai intelegator cu ceilalti?!
Ca urmare a vizitei efectuate la Penitenciarul Vaslui, marti voi depune un raport la Parchetul General, doamnei Procuror Laura Codruta Kovesi, privitor la situatia ce am intalnit-o acolo si voi lasa institutiile abilitate sa continue ceea ce eu am inceput.

Deputat

Nati Meir

Scrisoarea detinutilor din Penitenciarul Vaslui

מודעות פרסומת

תגים:

תגובה אחת to “Dezumanizarea (2)”

  1. Siomona V. Says:

    Domnule Nati vreau sa va multumesc pentru tot ceea ce faceti. Citind ceea ce ati scris m-ati facut sa plang, sunteti un om deosebit si din partea mea aveti toata sustinerea. Sa mai veniti si prin Tulcea, avem nevoie de dumneavoastra acolo, sunt multe probleme. Simona

להשאיר תגובה

הזינו את פרטיכם בטופס, או לחצו על אחד מהאייקונים כדי להשתמש בחשבון קיים:

הלוגו של WordPress.com

אתה מגיב באמצעות חשבון WordPress.com שלך. לצאת מהמערכת / לשנות )

תמונת Twitter

אתה מגיב באמצעות חשבון Twitter שלך. לצאת מהמערכת / לשנות )

תמונת Facebook

אתה מגיב באמצעות חשבון Facebook שלך. לצאת מהמערכת / לשנות )

תמונת גוגל פלוס

אתה מגיב באמצעות חשבון Google+ שלך. לצאת מהמערכת / לשנות )

מתחבר ל-%s


%d בלוגרים אהבו את זה: